Ce este torticolisul congenital

Torticolisul descrie o poziție asimetrică a capului și a gâtului. În forma musculară congenitală, mușchiul sternocleidomastoidian de pe o parte a gâtului este mai scurt, mai tensionat sau prezintă modificări ale țesutului. Capul se înclină spre partea afectată, iar bărbia se rotește în partea opusă. Semnele sunt observate la naștere sau în primele săptămâni de viață.

Există și o preferință posturală: copilul preferă să privească într-o direcție, fără o scurtare evidentă a mușchiului și fără limitarea mobilității pasive. Diferența se stabilește prin examinare. O fotografie sau o singură poziție observată nu confirmă diagnosticul.

De ce apare

Cauza exactă nu este întotdeauna cunoscută. Poziția și spațiul disponibil în uter, modificările dezvoltării mușchiului și factorii din jurul nașterii pot contribui. Torticolisul nu trebuie atribuit automat unei nașteri dificile și nu este vina părinților. Menținerea aceleiași poziții poate favoriza persistența asimetriei.

Cum se manifestă

• Capul este înclinat frecvent spre același umăr.
• Bebelușul privește predominant într-o parte și întoarce capul mai greu în direcția opusă.
• La hrănire, poate prefera un sân sau o anumită poziție.
• Uneori se palpează o îngroșare fermă în mușchiul gâtului. Aceasta trebuie examinată de medic.
• Poate apărea turtirea unei părți a capului, numită plagiocefalie pozițională, sau asimetria feței.
• Torticolisul muscular congenital este, în general, nedureros. Durerea evidentă, febra sau debutul brusc cer evaluarea altor cauze.

Când trebuie să cerem ajutor

Un consult precoce

Programați un consult dacă poziția asimetrică persistă, copilul întoarce capul cu dificultate, observați o îngroșare la nivelul gâtului ori capul începe să se turtească pe o parte. Nu așteptați luni în speranța că problema va dispărea singură. Evaluarea timpurie permite începerea tratamentului potrivit.

Cum se stabilește diagnosticul

Medicul discută momentul apariției, evoluția, alimentația și istoricul sarcinii și al nașterii. Examinarea urmărește poziția capului, mobilitatea gâtului, mușchiul afectat, forma craniului, mișcările ochilor, tonusul și dezvoltarea copilului. Șoldurile sunt evaluate deoarece displazia de dezvoltare a șoldului poate fi asociată cu torticolisul muscular congenital.

Într-un caz tipic, diagnosticul este clinic și nu sunt necesare de rutină investigații imagistice ale gâtului. Ecografia poate fi utilă când îngroșarea este atipică sau diagnosticul este neclar. Alte investigații și consulturi se recomandă în funcție de examenul clinic. Medicul stabilește și indicația ecografiei de șold.

De ce contează monitorizarea

Persistența asimetriei poate influența forma capului și felul în care copilul își folosește corpul. La reevaluări se urmăresc mobilitatea în ambele direcții, reducerea înclinării capului, mișcările simetrice și dezvoltarea motorie. Evoluția se apreciază prin aceste schimbări, nu doar prin numărul de ședințe efectuate.

Ce recomandă ghidurile ca tratament

Ghidul APTA Pediatrics din 2024 recomandă un program individualizat de kinetoterapie pediatrică. Acesta include mobilitatea pasivă a gâtului, mișcările active ale gâtului și trunchiului, dezvoltarea mișcărilor simetrice, adaptarea mediului și instruirea părinților.

• Întinderi blânde, fără durere, demonstrate de un specialist cu experiență în recuperarea sugarului.
• Stimularea mișcărilor active, prin voce, contact vizual și joacă adaptată vârstei.
• Poziționare variată la hrănire și purtare, pentru a încuraja folosirea ambelor părți.
• Un program de exerciții acasă, cu frecvență și durată stabilite pentru copil.
• Reevaluări periodice și adaptarea intervenției la progres.

Masajul manual sau mobilizarea țesuturilor moi pot fi adjuvante în anumite cazuri. TENS obișnuit nu este tratament standard pentru torticolisul neonatal. Cercetările cu microcurenți se referă la o intervenție diferită, cu dovezi limitate, care poate fi luată în considerare de specialiști; nu justifică folosirea unui aparat TENS la domiciliu.

Ce putem face în siguranță acasă

În timpul stării de veghe, încurajați copilul să privească în ambele direcții. Oferiți perioade scurte pe burtică, numai când este treaz și supravegheat, crescute treptat după toleranță. Evitați menținerea prelungită în aceeași poziție și folosiți dispozitivele de ședere doar când sunt necesare.

Cât durează recuperarea

Durata depinde de vârsta la începerea tratamentului, severitate, modificările mușchiului și consecvența programului. Majoritatea copiilor evoluează bine cu tratament conservator. Dacă asimetria nu începe să se reducă după 4–6 săptămâni de intervenție corectă, diagnosticul și planul trebuie reevaluate; la copiii foarte mici, lipsa progresului poate necesita reevaluare mai devreme. Intervențiile invazive sunt rezervate unor cazuri persistente, evaluate de specialiști.